First job

Nu mi-am propus să fac asta până la vară dar uite că s-a ivit o ocazie minunată și uite că acum trebuie să stau două ore sâmbăta și duminica undeva și să interacționez cu copiii. Primesc pe lună niște bani pe care-i voi folosi pentru papuci *evil laugh*.. saaau pentru un obiectiv pentru frumosul meu Nikonaș.
Îs obosită rău și într-un fel supărată.. n-am prea putut să dorm zilele astea fiindcă nici n-am avut timp plus că uneori mă trezesc fiindcă nu pot să respir.
Îi bun, îs bine. N-am prea mai citit în ultimul timp fiindcă am avut un reading slump daaar promit că o să revin cu un jurnal de lectură și am sa mă apuc din nou la modul serios fiindcă e vacanță chiar dacă săptămâna asta n-am prea simțit-o.

Politețe

Politețea a devenit pentru multă lume ceva opțional.. fiindcă acei oameni sunt coordonați numai de propriul lor interes. Și de cele mai multe ori politețea este confundată cu flirtul. Așa începe să se contureze o nouă societate.. cine știe, poate mâine ne vom gândi că o palmă este un te iubesc sincer.

Fiindcă..

"Cu ce mă ajută dacă îi zâmbesc unui necunoscut?
Cu ce mă ajută să ajut pe cineva care este accidentat în loc să râd cu ceilalți idioți?
Cu ce mă ajută să mulțumesc sau să fac servicii unor oameni care nu sunt populari și nu au bani?
Cu ce mă ajută să fac un compliment care-i poate însenina ziua cuiva?
Cu ce mă ajută să mă ofer să lucrez în plus la un proiect?
Cu ce mă ajută să nu-mi ascund sentimentele față de fata pe care o plac?
Cu ce mă ajută să sfătuiesc o persoană care are anumite probleme? Să o aduc din nou cu picioarele pe pământ? E mai bine să râd, să râd, să râd.."

Făcând referire la oamenii care își pun întrebările de mai sus.. mă gândesc că unii dintre ei poate au ceva minte în cap și au avut cei 7 ani de acasă însă preferă să se piardă din turmă.. fiindcă dacă se despart de ea le este FRICĂ că vor ajunge și ei de râsul lumii. Idioții cred că (,) cei care nu sunt ca ei sunt idioți. Dar oricine citește asta îmi dă dreptate, nu? În primul rând.. cei care sunt idioți și n-au pic de politețe nu recunosc asta. Fiindcă EI SUNT CEI MAI  BUNI/FRUMOȘI/CU CEL MAI MULT SUEG/ CU CELE MAI MULTE LAICURI DE PE TOATĂ PLANETA! Na, v-a plăcut, idioților?

Din păcate bunele maniere nu se pot CUMPĂRA de la librărie..

Albăstrel

i-u-b-e-s-c filmul ăsta!

Hei, blogușor! Ce-i cu tine așa de albastru? Ești supărat?
Află că și eu..
În primul rând fiindcă ROBIN AND THE BACKSTABBERS VIN LA BACOVIA BUCOVINA ROCK CASTLE și eu NU pot să merg.. voi fi de pe 10 pe 24 în Anglia..
Oh.. mai ales că mai multe prietene de-ale mele merg.. și eu am să stau probabil ofticată în avion sau în mașină sau chiar în București privind un bebeluș plângând.. minunat. Urăsc bebelușii. Și pe tipele alea. Și pe mine!

*

M-am mai calmat. Brioșele rezolvă tot, nu? Am făcut weekend-ul ăsta și sâmbătă și duminică.. chiar îmi place să fac asta.
În ultimele 24h am avut 3 coșmaruri. Absolut groaznice. Chiar nu știu ce am. Și vara trecută am experimentat o chestie de genul.. trei zile am visat urât și după în următoarele trei frumos..

(Vladimir Proca e perfect, nu-i așa?)

Amestecatură, stres si poezie

Gata cu stresul, grijile, foile, creioanele aruncate pe ici-colo și să nu mai vorbim de inspirația divină atunci când vine vorba de teste.
Apropo de inspirație.. săptămâna asta a fost una extrem de nașpa din multe puncte de vedere. La biologie ne-am dorit să luăm subiectul din B și am primit niște rezolvări greșite. Însă asta nu e nimic pe lângă experiența minunată din ora de chimie.
Nu cred că v-am mai spus dar eu urăsc chimia. Și pentru că în cei patru ani de când ar fi trebuit să fac chimie nu prea am făcut, și pentru că nu găsesc nimic.. interesant. De aceeași părere sunt și colegii mei din toate clasele de mate-info și, din păcate, avem toți aceeași profă. O scârbă.
Cei din A au avut un test greu, iar cea mai mare notă a fost 6. Ăia din B au luat subiectul din A și au luat note mari. Însă profa s-a prins ulterior care a fost treaba și nu le mai trece notele. Iar noi, copilașii inocenți din C am luat și noi subiectul din A, însă s-a trezit o colegă să o întrebe pe profă o reacție fix din TESTUL CELOR DIN A. Și profa s-a prins și ne-a spus că dăm alt subiect (mai greu, desigur).
Azi. Chimie. Vreo 5 absenți. Ceasul ticăia încet și foaia mea rămânea tot aproape goală. Mi-am făcut un obicei din a lua o problemă poate chiar și două în ultimele secunde ale orei. Oricum sunt 2 puncte din oficiu. Sau din orificiu, cum spunea cineva ha-ha. Citez dintr-un coleg - îmi iese media și cu doi. Sau:
Î: Băi, ce faceți mâine la chimie?
R: Dăm de dracu!
Hai să nu încheiem totuși cu glumițe care nu mi se par amuzante deloc. Așa că vă prezint..

Glossă - George Bacovia

Jurnal de lectură (3)

Sunt foarte ocupată în această perioadă dar tot am timp de citit. Momentan savurez cartea Flori pentru Algernon de Daniel Keyes. Pare o carte interesantă, captivantă și.. care se citește repede. Nici nu are multe pagini: 250 și ceva.
Ahem.. dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu Război și pace.. ei bine, am abandonat-o. Nu fac des acest lucru, însă m-a făcut să intru în cel mai urât reading slump din toate timpurile, și devenea din ce în ce mai rău numai când mă gândeam că vreau să o citesc.
Singurul lucru care m-a cam dezamăgit (până acum) la Flori pentru Algernon este faptul că e scrisă într-un ritm alert și eu aș fi vrut ca acțiunea să fie prezentată mai pe.. îndelete. Poate asta e fiindcă m-am obișnuit cu romanele de sute de pagini ale lui Stephen King și cu.. Prep.
Când voi ajunge să fiu mai liberă (probabil vineri) voi publica și o recenzie - așa ca să nu treacă luna fără să nu scriu nimic.

Am încercat să fac tot ce scrie aici și am trecut ieri pe la bibliotecă și mi-am luat volumul Plumb de George Bacovia. Îmi place mult cum scrie Bacovia fiindcă are ceva aparte, ceva ce nu am văzut la alți scriitori. De asemenea, majoritatea poeziilor trebuie să le rumegi a.î. să descoperi subînțelesul din spatele cuvintelor, a plumbului, a copacilor, ciorilor, florilor, sicrielor, etc.
Intră în categoria nu mai vreau s-o duc înapoi (la bibliotecă).

To-do list: chestii pe care trebuie să le fac până de ziua mea

*sau mai bine zis ultimele lucruri pe care trebuie să le fac până la 16 ani*

X citește 4 cărți

✓fă-ți un cadou! cumpără-ți albumul Stalingrad de pe Cărturești

✓ încearcă să nu te mai oftici&enervezi

X ia-ți bicicletă (îți dorești asta de 3 ani)

✓ citește o carte întreagă de poezii de Bacovia 

✓ scrie recenzii

X fă-te voluntar la Crucea Roșie

X ieși măcar de două ori cu rolele

✓ uită-te la Eternal Sunshine of the Spotless Mind

✓ încearcă să înțelegi ceva la chimie (organică)

Schite de acum si de atunci 2013&2014

-scris pe 22 martie 2013

" Bănuiesc că ăsta e secretul, dacă îți dorești vreodată ca lucrurile să fie cum au fost, trebuie doar să te uiți la cer "

Bolta melancolică picta cu ale ei lacrimi sticla rece a tramvaiului care se clătina precum un balansoar pe șinele kilometrice ale Bucureștiului. Priveam opera maestrului, urmărind tușele rapide și exacte, care fragmentau lumea de afară ca într-un puzzle. De fiecare dată când îl priveam, era altfel, din ce în ce mai greu de rezolvat.
Și atunci simt o altă prezență care urmărea aceeași pânză, o ființă himerică.. atât de reală, atât de vie! Stătea precum o statuie în fața mea, privindu-mă distant, de parcă ar fi privit prin mine. El însuși parcă ar fi o sculptură destrămată, ale cărui bucăți au ieșit în lumea de dincolo de această fereastă și au prins culoare.
Însuși acest firmament atât de complex ne poate controla după propria dorință. Datorita lui ne-am întâlnit, eram precum două picături reci de apă, pierdute pe carosabilul unei mașini roșii vechi, care reflectau aceeași lumină, aceleași sentimente.
Apoi ne-am preschimbat în ceață, rămânând fără luminițele multicolore care ne înveseleau și ne-am pierdut alături de celelalte suflete retrase. Regăsind drumul înapoi către lumea luminilor, am ajuns în acest banal tramvai, urmărind spectacolul la care, odinioară, eram și noi actori.
Mă pierd în abudența de culori oglindită de stropul care-ți încețoșează privirea și simt cum mă sfărâm și-mi imprim pe piele spectacolul de pe obrazul tău. Îmi zâmbești pentru prima oară după o duzină de timp, îmi prinzi mâna cu încredere și plecăm să urmărim alt spectacol.

-scris pe 22 martie 2014

Apusul e nervos, împrăștie ultimele raze ale soarelui peste boltă și alungă orice nor fără vină pentru a ne ajuta să urmărim spectacolul chiar de deasupra noastră. Unii nici măcar nu-l observă.. trec nepăsători pe străduțele aglomerate, alături de mulți alți oameni care se uită la aceleași lucruri: la asfaltul muldar sau la telefonul nefolositor.
 Nuanțele violente și calde de roșu și portocaliu îți transmit căldură și în același timp melancolie, te face să te gândești la acele momente când.. odată cu soarele și sufletul tău se stingea, când odată cu liniștea au venit momentele de solitudine în care deși te simți bine, totuși realizezi că nu e.. bine.
Soarele mă urmărea și pe mine în momentele dinainte de a pleca, văzând cum cineva s-a săturat pur și simplu de mine și m-a lăsat în grija lui.. ceruLUI. Lacrimile încercau să-mi închidă ochii astfel încât eu aproape nu mai vedeam acele culori. M-am desprins total de realitate atunci când muzica a început să-mi aline urechile, ajungând imediat și la inimă, care astfel se simțea ocrotită.

"Un picior în groapă
Ochii înspre cer
Răbdarea mea ascunde iubiri de rinocer"

Inima ta e fragilă: poate fi spartă și într-o secundă.. dacă a venit timpul. La fel e și cu cerul. Noaptea rece și umedă nu vine dintr-o dată, apusul e ca o intrigă, apusul poate fi și un punct culminant dar e totodată și.. o paletă de culori.