"Generatia mea e o casa in flacari, daca bati la usa se darama tot, generatia mea e o casa de umbre, daca minti destul ti se iarta tot. Dar eu mi-am pus costumul de scafandru si m-am aruncat in patul tau. Panica si voie buna, in oglinda lume buna. O generatie, o minciuna. Ne sta bine impreuna."
-Robin and The Backstabbers
sâmbătă, martie 22, 2014
vineri, martie 21, 2014
Primăvară
"She wants the silence but fears the solitude
She wants to be alone and together with you"
Mă simt bine. Oricum, mai bine ca înainte. Am fost destul de stresată azi și nu numai, însă.. trece.. sper
She wants to be alone and together with you"
Mă simt bine. Oricum, mai bine ca înainte. Am fost destul de stresată azi și nu numai, însă.. trece.. sper
joi, martie 20, 2014
Muzică: Robin and the Backstabbers
GEN: ALTERNATIVE ROCK, INDIE
M-am gândit să fac o rubrică și cu muzică. Iar primii care mi-au venit în mine îs Robin and The Backstabbers.. sau mai bine zis trupa mea preferată.
Așadar..
Am auzit de ei de la o prietenă care avea un blog foarte drăguț dar.. nu-l mai are. Însă trupa asta a rămas în inima mea. Sincer, nicio trupă nu mi-a mai dat aceste sentimente, iar din Soare cu Dinți și Bacovia Overdrive am confecționat niște punguțe cu aminitiri, iar în fiecare zi tot contribui, contribui, contribui.
Nu aveți idee cât de mult îi mulțumesc tipului care mi-a trimis albumul Bacovia Overdrive I. Mi-a dat șansa să-i aduc mult mai aproape, în mașină, pe telefon, pe pc. Credeți-mă, DACĂ AR EXISTA UN MAGAZIN CU CD-URI în orașul meu aș cumpăra de acolo, nu aș face-o pe piratul. Nu am Cărturești (deși mi-l doresc AȘA de mult), iar singurele cd-uri care se pot găsi sunt manelele din piață, Ștefan Bănică din Carrefour și CD-urile Justin Biberon din Domo. Wow. Se deschid atâtea baruri în care se ascultă muzică NAȘPA și care sunt pline de pițipoance care râd isteric și nu se deschide.. un Cărturești sau măcar o cafenea.. normală.
Îi plac așa de mult încât am patru două moduri în care să aud albumul lor (păcat că e doar.. unul).
1. Dacă ești trist ascultă-l de la început, de la Stalingrad. Atunci când îl vei termina vei observa că nu mai poți de fericire. Da, se poate.
2. Dacă ești chiar prea fericit, ascultă Când te-am cunoscut, Cristina și o să te liniștești puțin.
3. Dacă ești mulțumit cu fericirea ta ascultă de la Marele Zgomot.
4. Dacă ești nervos și vrei să te arunci (nu pe tine, oh - ifyouknowwhatImean) ascultă Natașa și după Radiopeea-Soare cu dinți-Ecourile Unite ale Americii
5. Dacă n-ai idee de unde să începi, poți să începi.. de unde vrei. (wow)
Încă o mică chestie. Dacă vrei să-i asculți nu trebuie să mai intri pe yt. Doar dă play la playlist-ul din josul paginii. You'll love them.
muzică bună să tot ascultați! xx
marți, martie 18, 2014
Take me in your arms and leave the rest
*albumul Audio Secrecy de la Stone Sour mă face să plâng..rău*
E prima oară când ating pur și simplu o persoană și nu pot simți nimic.. nici prietenie, nici iubire, ură sau dispreț. E așa de rece, așa de placid. Gri. Dar azi a fost soare. Soare cu dinți.
Defapt.. de abia pot să scriu. Ochii mi-s roșii și mă ustură, obrajii parcă-s de piatră și buzele uscate și rupte. De fiecare dată când plâng mă gândesc la o amintire îndepărtată din copilărie - și anume că eram la grădiniță și a venit o doamnă și ne-a povestit diverse chestii, printre care faptul că lacrimile sunt sărate. E ca și cum stările tale au fost transpuse în acele picături nevinovate și sunt la fel ce acre cum îți este și pieptul - fiindcă a început să mă doară la propriu deja - și gândurile, să nu mai vorbim de amintiri. Am învățat deja cum să zâmbesc forțat când inima mi-e ruptă în o mie de bucăți și nu găsesc bandaje pe nicăieri, am învățat cum să mă opresc din plâns repede ca să nu observe nimeni - "ai ochii prea roșii, ai citit cam mult".
Nu eram deloc o plângăcioasă, n-am plâns nici măcar când mi-am spart capul de un scrânciob în mișcare.. Nu vreau să mă plâng și să sufăr - dar e involuntar. Nu știu ce e cu mine și cu situația asta, cu persoana asta.. Sunt atentă la detalii, însă iert multe. Și ăsta e un lucru tare rău. *de reținut*
Nu știu cine a spus că dacă plângi te răcorești și toate trec. Te oprești din plâns ori fiindcă adormi și nu-ți dai seama ori fiindcă vine cineva și nu ai chef de întrebări care nu-și au rostul. Doar o singură persoană poate schimba chestia asta. U-n-a. După mai multe episoade nefericite chiar mă gândeam să iau somnifere. Și ca să nu trezesc bănuieli, mă gândeam să iau câte o pastilă de la o farmacie. Nu, nu, chiar nu exagerez sau mă bag în seamă (ORICUM PE AICI E GOL) și nu vreau să mă înțelegeți greșit - trec prin starea asta de o grămadă de timp iar acum.. e mai rău ca niciodată.
E prima oară când ating pur și simplu o persoană și nu pot simți nimic.. nici prietenie, nici iubire, ură sau dispreț. E așa de rece, așa de placid. Gri. Dar azi a fost soare. Soare cu dinți.
Defapt.. de abia pot să scriu. Ochii mi-s roșii și mă ustură, obrajii parcă-s de piatră și buzele uscate și rupte. De fiecare dată când plâng mă gândesc la o amintire îndepărtată din copilărie - și anume că eram la grădiniță și a venit o doamnă și ne-a povestit diverse chestii, printre care faptul că lacrimile sunt sărate. E ca și cum stările tale au fost transpuse în acele picături nevinovate și sunt la fel ce acre cum îți este și pieptul - fiindcă a început să mă doară la propriu deja - și gândurile, să nu mai vorbim de amintiri. Am învățat deja cum să zâmbesc forțat când inima mi-e ruptă în o mie de bucăți și nu găsesc bandaje pe nicăieri, am învățat cum să mă opresc din plâns repede ca să nu observe nimeni - "ai ochii prea roșii, ai citit cam mult".
Nu eram deloc o plângăcioasă, n-am plâns nici măcar când mi-am spart capul de un scrânciob în mișcare.. Nu vreau să mă plâng și să sufăr - dar e involuntar. Nu știu ce e cu mine și cu situația asta, cu persoana asta.. Sunt atentă la detalii, însă iert multe. Și ăsta e un lucru tare rău. *de reținut*
"La mine-n cameră e întuneric ca într-o inimă
Oriunde arunc tot nimeresc și sparg ceva"
Nu știu cine a spus că dacă plângi te răcorești și toate trec. Te oprești din plâns ori fiindcă adormi și nu-ți dai seama ori fiindcă vine cineva și nu ai chef de întrebări care nu-și au rostul. Doar o singură persoană poate schimba chestia asta. U-n-a. După mai multe episoade nefericite chiar mă gândeam să iau somnifere. Și ca să nu trezesc bănuieli, mă gândeam să iau câte o pastilă de la o farmacie. Nu, nu, chiar nu exagerez sau mă bag în seamă (ORICUM PE AICI E GOL) și nu vreau să mă înțelegeți greșit - trec prin starea asta de o grămadă de timp iar acum.. e mai rău ca niciodată.
Jurnal de lectură (2)
Am trecut la clasice, să zicem. Am început primul volum din Război și Pace cu speranțe mari, deoarece mi s-a spus că e o carte bună, dar cu o acțiune complexă și cam complicată.
E destul de interesantă, dar am intrat eu acum într-un reading slump destul de urât plus că faptul că jumătate dintre replici sunt traduse în partea de jos a paginii (ca și cum ar fi explicații) îmi cam taie avântul.
Cam atât acum.. am să revin.
Plans for summer '14
it's a 'lill bit too early to do this, but..
x roller-skate everyday
x accumulate 1.000.000 points on Memrise (now: 103,588)
x listen your fav song 1.000 times (aprox 10 times a day)
x get a (boy) bestfriend
x do something you never did before
x do something awesome that you should tell your future-grandchildren
x go to a photography course and be a better photograph
x search for old lens for your camera
x go on 3 mountain-trips
x learn something new
x get a job (and make money!)
x make good friends
x don't have regrets and enemies
x finish the Harry Potter series
x read 30 books
vineri, martie 07, 2014
Jurnal de lectură (1)
Momentan citesc Prep de Curtis Sittenfeld și îmi propun să o termin până luni. Mai am aproximativ 300 de pagini, iar cartea e interesantă deci nu am de ce să intru într-un Reading Slump sau altceva..
M-am gândit că ar fi interesant să încep un jurnal de lectură.. și de ce să nu fie aici? Am încercat de mai multe ori să postez constant și pe blogul ăsta, însă nu mi-a ieșit. Și iată că mi-am găsit motivația: cărțile!
De veghe în lanul de secară.. la feminin! este scurta descriere a acestui roman. Aceste două cărți se aseamănă și de diferențiază într-un mod plăcut.. dar hai să fim sinceri! Ceea ce ne place cel mai mult în cărțile de tipul acesta este personajul principal - și anume că putem să ne identificăm cu acesta! De asemenea, se pune accent pe ceea ce cred personajele, sunt descrise amănunțit reacțiile lor, ceea ce simt și nu în ultimul rând.. stările adolescentine pe care nu le înțelege nimeni (cu excepția adolescenților, desigur).
Ei bine, m-am identificat cu Lee, o tipă timidă, emotivă și care (ca și mine) se îndrăgostește de cine nu trebuie și.. foarte rapid. Îi plac pletoșii și muzica rock, ehe. Chiar face prostia să tundă unul!
Voi continua așadar să-i urmăresc povestea lui Lee în mărețul liceu Ault. xx
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


