Chiar dacă sună foarte egoist m-am gândit să pun (întotdeauna) fericirea mea mai presus de fericirea lor. Sincer m-am tot săturat s-o dau la câini și să aștept o minune când deja totul e pierdut.
"Aștept un miracol, vin doar poezii
Tu zi dacă vrei, tu vii dacă vei, noi plecăm"
"Ce credeam că nu voi pierde,
Ieri deja era pierdut"
După m-am gândit să îmi aleg (mult) mai bine persoanele de lângă mine și să nu exagerez. Să nu las timpul petrecut pur și simplu cu o persoană să-l pună mai presus de alții. Nu, nu asta contează. Timpul e prețios, dar mai prețios este caracterul acestui om.
Unele persoane sunt doar pentru distracție, nu merită mai mult. Unii băieți sunt buni și atât. Buni să te conducă acasă seara, buni să te apere de nuștiuce bețivani, buni să deschidă o doză rece de Cola și atât. Bun așa.
Și după.. lucrurile bune o să vină de la sine, nu?
Îmbrățișări și cât mai multă ciocolată!
Nu știu, eu sunt drăguță doar cu cine merită. Și nu merită nici să faci un efort pentru cine nu-l apreciază. Am fost blocată în cercul ăsta timp de 7 ani și crede-mă, am ajuns la aceeași concluzie: important e să fii tu fericită, după vor veni și oameni care vor fi fericiți cu tine.
RăspundețiȘtergereAi grijă de tine și sper să ți se îndeplinească toate visele și să fii cât mai fericită!